Proiectul acestei fundații îi aparține lui Romulus Rusan.
El, cel care muncea de dimineața până seara, și apoi până târziu în noapte, pentru Fundația Academia Civică, simțea nevoia de a despărți destinul nostru literar de viața noastră publică, fondând în paralel o altă fundație care să aibă ca obiect al activității cărțile lunecate în umbra generată de prea intensa lumină a construcțiilor civice. Era un plan care urma să se concretizeze cândva, într-un viitor neprecizat, pentru că prezentul era ocupat în întregime de planurile tot mai acaparante ale Memorialului Sighet.
Dar ca pentru toate lucrurile care erau în interesul lui, nu al celorlalți, nu găsea niciodată timp pentru acest proiect, la care visa ca la o formă de protecție a operei literare de părăsirea căreia se simțea vinovat. Născută din remușcarea că Dumnezeu ne făcuse să scriem cărți, iar noi scriam proclamații și proteste, încălcând granițele istoriei literare ca să pășim în istorie, fundația urma să se ocupe de cărțile
scrise înaintea implicării civice și de posteritatea lor, pentru care nouă nu ne mai rămânea timp.
Și într-adevăr, pentru el timpul n-a mai avut răbdare.
Această fundație, pe care o realizez acum eu, este deci în același timp îndeplinirea unui vis, trecut asupra mea ca o clauză testamentară, și un omagiu pe care încerc să îl aduc unei opere, punând-o în lumină, o operă de care autorul ei n-a fost destul de egoist ca să se ocupe.
Ana Blandiana